Geografie
Aşezat în curbura Carpaţilor, având o poziţie centrală faţă de hotarele ţării, situat între longitudine estică de 430 4‘ şi 440 5′ şi latitudine 45035‘ şi 46018‘ ale emisferei nordice, Judeţul Covasna se învecinează la est cu Judeţul Vrancea şi Bacău, la sud-est cu Judeţul Buzău, la sud-vest şi vest cu Judeţul Braşov, iar la nord cu Judeţul Harghita.
Are o suprafaţă de 3710 km2, reprezentând 1,6% din teritoriul tării .
Din punct de vedere altimetric, teritoriul judeţului Covasna este cuprins între înălţimile absolute de 468 m (baza de eroziune a pârâului Baraolt la Augustin) şi 1777 m (Vârful Lăcăuţi din Munţii Breţcului) şi este străbătut de apele Oltului şi ale Râului Negru, care scaldă şi bazinul Târgu Secuiesc, mărginit de Munţii Nemira şi Munţii Breţcului la est şi Munţii Întorsurii la sud, iar la vest de şirul Munţilor Bodoc.
Beneficiind de un relief variat, de la forma de câmpie brăzdată de râuri şi punctată de lacuri, la dealuri submontane şi bucurându-se de vecinătatea munţilor, judeţul Covasna, încântă ochiul şi sufletul prin frumuseţea neasemuită a peisajului în care verdele puternic al coniferelor domină ca un brâu înconjurător, înălţimile munţilor ce parcă îmbrăţişează aceste plaiuri transilvane.
Pe covorul de soluri fertile creşte o vegetaţie foarte bogată, care prezintă unele curiozităţi botanice. Formaţiile de nisip ale “Rezervaţiei Mestecănişul Reci”, plantele carstului din Perşanii de Nord, tinoavele din moldişurile înalte sunt de o mare valoare ştiinţifică, fiind ocrotite de legile ţării.
Gresiile mai friabile din constituţia vârfurilor Şandru Mare (1640m), Nemira Mare (1649m) şi Nemira (1627m) din lanţul muntos vestic al Nemirei au favorizat acţiunea agenţilor externi, determinând eroziunea eoliană şi formarea “ciupercilor”, în special în zona Şandru şi Nemira Mică.
Întreaga catenă muntoasă, cu excepţia Munţilor Buzăului, este constituită din rocile caracteristice flişului extern al Carpaţilor Orientali, reprezentate prin gresia de Siriu, stratele de Zagon, şisturile negre şi gresia de Tarcău, mai la est.
În zona de mijloc a judeţului se înalţă Munţii Bodocului a căror parte centrală şi nordică se situează la înălţimi de peste 1200 m. Ei sunt constituiţi din gresii, microconglomerate şi marne de vârstă cretacică aparţinând zonei interne a flişului.
În limitele suprafeţei de 3710 km2, judeţul Covasna dispune de o reţea hidrografică relativ bogată în ceea ce priveşte numărul cursurilor de apă. Din punct de vedere hidrografic, toate cursurile de apă aparţin la două bazine de ordinul I (ai căror colectori sunt afluenţi direcţi ai Dunării)- Olt şi Siret.
Situat în zona centrală a ţării, în interiorul curburii Carpaţilor, teritoriul judeţului Covasna aparţine din punct de vedere climatic Podişului Transilvaniei .Judeţul se bucură de o climă de tranziţie, între clima temperată de tip oceanic şi temperată de tip continental, umedă şi răcoroasă în zonele de munte, cu precipitaţii reduse şi temperaturi scăzute în zonele mai joase. Ca temperatură medie anuală se înregistrează în zonele înalte 10 C iar, în depresiuni 7,60 C, aceasta fiind cu 30 C mai joasă decât media pe ţară.
Datorită constituţiei geologice relativ complexe a teritoriului judeţului, marile unităţi structurale adăpostesc o gamă largă de rezerve de substanţe minerale utile, necesare industriei şi, în special, celei a construcţiilor.
Dintre rezervele cu o importanţă majoră pe primul loc se situează lignitul. Se mai găsesc, de asemenea, zăcăminte de ape minerale, marne, gresii, calcare, argile, andezite, nisipuri, pietrişuri, diatomită şi argilă refractară. Lemnul de foioase şi conifere este folosit la fabricarea mobilelor. Existenţa celor 17.000 ha de păduri asigură condiţiile unei faune bogate caracteristică câmpiilor, gorunetelor, făgetelor şi moliditelor precum şi lacurilor băltoase, fâneţelor şi păşunilor.
Având în vedere importanţa ştiinţifică cât şi raritatea unor specii de plante şi formaţiuni geologice, acestea au fost declarate monumente ale naturii şi rezervaţii naturale. Dintre ele amintim: Meştecănişul de la Reci, Mlaştina Eutrofă Ozunca Băi, Valea Turiei, Muntele Puciosu cu Peştera de sulf Turia, izvoarele de ape minerale, precum şi o mlaştină de turbă, Complexul de izvoare carbogazoase cu emanaţii de gaze şi vegetaţie de mlaştină Valea Iadului – Turia.
Istoric
Cele mai vechi mărturii de locuire umană cunoscute pe teritoriul judeţului Covasna aparţin paleoliticului mijlociu (7000 – 8000 î.e.n.) de la Brăduţ.
Cultura Criş şi cultura de ceramică lineară, din neoliticul timpuriu sunt cunoscute prin descoperirile de la Angheluş, Petriceni. Dintre culturile neolitice pe teritoriul judeţului Covasna trebuie evidenţiată cultura Cucuteni – Ariuşd, atât prin aria largă cât şi prin calităţile deosebite ale ceramicii.
Perioada de tranziţie de la neolitic la epoca bronzului este reprezentată prin descoperiri arheologice în localităţile Reci şi Malnaş – Băi.
La începutul celei de a doua epoci a fierului se formează pe teritoriul Daciei uniuni tribale în care este cuprinsă şi populaţia geto – dacică de pe meleagurile Judeţului Covasna.
Pe baza săpăturilor executate în judeţ s-a constatat că populaţia geto-dacică a trăit în aşezări deschise, neîntărite situate pe terasele râurilor (Sf. Gheorghe, Moacşa, Cernat, Malnaş, etc.). La Ghelinţa şi Surcea au ieşit la iveală numeroase podoabe de aur dacice.
În epoca cuceririi romane, pentru apărarea pasurilor şi trecătorilor au fost construite castre la Olteni, Breţcu, Comandău şi la Boroşneu Mare. Epoca stăpânirii romane este atestată, în afară de aceste castre şi de aşezări civile.
Retragerea armatei romane şi a aparatului de stat nu a afectat continuitatea vieţii pe aceste teritorii, cea mai mare parte a populaţiei a rămas pe loc acomodându-se noilor condiţii de viaţă.
Începând cu secolul al XVI-lea, în aceste ţinuturi, se intensifică relaţiile comerciale favorizate şi de faptul că pe aici treceau drumurile comerciale care legau Transilvania cu Moldova şi Ţara Românească.
Secolele XVII – XVIII se caracterizează prin intensificarea contradicţiilor de clasă, prin lupta continuă dintre nobilime şi iobăgimea exploatată. Cea mai amplă răscoală a populaţiei locale a avut loc în anul 1785.
Luptele sociale şi naţionale din secolul al XIX-lea au culminat cu revoluţia burghezo-democratică de la 1848.
La începutul secolului al XIX-lea pe teritoriul judeţului Covasna existau 4 oraşe, Breţcu şi Ilieni care aveau un caracter rural, Sfîntu Gheorghe şi Târgu Secuiesc cu un mai pronunţat caracter orăşenesc.
Turism
Judeţul Covasna are un potenţial turistic valoros, datorită peisajului său pitoresc, bogăţiilor de ape minerale, mofetelor, precum şi existenţa unor monumente istorice de artă şi arhitectură.
Făcând o delimitare fizico-geografică a teritoriului judeţului Covasna, se desprind principalele zone turistice, fiecare cu un patrimoniu turistic specific şi de o valoare inedită. Cele mai valoroase zone sunt cele montane, care în general adăpostesc şi staţiuni balneoclimaterice din judeţ. Astfel, sunt masivele muntoase ale munţilor Baraolt, Bodoc, Nemira, Întorsura Buzăului.
Munţii Baraolt, cu valori peisagistice, specifice, oferă turistului o amplă reţea de poteci turistice marcate, zonele bogate în ape carbogazoase şi sulfuroase, cu numeroase emergenţe de bioxid de carbon (văile pâraielor Băţani, Aita, Arcuş, Araci) precum şi o serie de staţiuni balneoclimaterice: Băile Malnaş, Ozunca, Vălcele, Băile Şugaş şi Biborţeni.
Munţii Bodoc, datorită specificului reliefului, prezintă importante rezerve turistice. Abundenţa de tezaure hidrominerale şi gaze mofetice se concentrează în jurul zonei Balvanyos – Lacu Sfânta Ana.
Munţi Nemira şi Breţcului – prezintă o serie de valori peisagistice ca: zona Sandru Mare cu un bogat fond vânătoresc, punctul turistic de pe trecătoarea Oituz, nodul turistic Covasna – Comandău.
Munţii Întorsurii – se îmbină armonios în ambianţa turistică Covăsneană. Apele medicinale (Valea Mare – Zagon) şi punctele pitoreşti fac posibilă introducerea acestui masiv muntos în circuitul turistic.
De o importanţă deosebită în peisajul turistic al judeţului este rezervaţia naturală de la Reci care adăposteşte unele specii rare de plante ale naturii declarate monumente ale naturii.
Judeţ cu vechi tradiţii balneare, dispune de staţiuni balneoclimaterice: Covasna, Balvanyos, Malnaş-Băi, Vâlcele, Şugaş-Băi, Băile Fortyogo, Biborţeni, Ozunca-Băi.
